Să ştii că pe tine mi-a fost cel mai greu să te iert. Dintre toţi oamenii, tu ai ştiut tot. Te-am lăsat să intri în zonele interzise, pentru că ai fost de-al casei. Nu te-am pus să te descalţi, nu ţi-am pus condiţii şi nici nu ţi-am limitat cunoaşterea. Mi-a fost de ajuns că ai fost tu.
Am tresărit când am simţit că vrei să deschizi uşa şi să priveşti în inima mea. Ţi-am spus că am prea multe răni, şi că mi-e ruşine cu ele. Întreg corpul îmi tremura numai când îmi aminteam ce cicatrici am. Însă tu m-ai privit în ochi, şi mi-ai promis că nu eşti acolo să faci alte răni, ci să le vindeci. Mi-ai spus că vrei să transformi lacrimile mele în zâmbete.
Cu greu, dar te-am lăsat să intri. Mi-am spus că… dacă nu risc, nu câştig. De altfel, am tendinţa asta de a crede omul pe cuvânt. Aşa sunt eu, poate prea naivă. Ţi-am prezentat poveştile mele, te-am condus de mână prin tunelul sufletului meu şi ţi-am spus despre el, despre frământările mele, despre visurile mele, despre temerile mele.
Ai ajuns să cunoşti până şi cea mai îndepărtată latură a fiinţei mele. Pe mine, de-a întregul. Mi-am spus că în sfârşit, cineva se ţine de promisiune. Asta până când, într-o dupamasa friguroasă de ianuarie, după toate luptele mele defapt, am simţit gustul amar al trădării. Chiar după ce ţi-am spus de ce mi-e cel mai frică. Se pare că a fost frica mea şi plăcerea ta.
Şi de atunci, am învăţat să iert. Am ignorat toate vocile care-mi şopteau contrariul, şi am mers mai departe, cu tine în camera principală din inima mea. Până când tu ai decis că eşti prea slab ca să mai lupţi.
Atunci m-am trezit luptând de una singură, cu un om confuz care trecea de la iubire la indiferenţă, de pe-o săptămână pe alta. Saptamani în şir.
Am iertat mulţi oameni la viaţa mea. Am iertat nedreptatea, ura, răutatea, indiferenţa, jignirea. Dar pe tine mi-a fost cel mai greu să te iert. Oamenii care m-au rănit, nu m-au cunoscut cu adevărat, în totalitate. Au cunoscut doar frânturi din mine. În schimb, tu…
Şi cu toate astea, te-am iertat. Asta pentru că atunci când iubeşti, nu poţi să nu ierţi. Numai să ţii minte ceva: ai fost cel mai greu de iertat.