Am cazut dar la randul meu am stiut cand e timpul sa ma ridic. Si da, probabil ca o sa cad din nou. Dar viata nu-ti cere sa nu te clatini niciodata, ci iti cere ca atunci cand pamantul sup picioarele tale dispare, tu din nou sa te ridici!
Mai ranit, dar in acelas timp mai facut sa inteleg multe. Mi-ai deschis ochii. Si iti multumesc pentru ca fara greseala ta, astazi nu imi dadeam seama de multe greseli din trecut! Mai ridicat si in acelas timp tu ma doborai! Ma-ai sfasait ca un leu care racneste si cauta pe cine sa ingite! M-ai ridicat si apoi mai aruncat la loc.
Ziceai ca ma vei prinde atunci cand cad, ca te vei asesa langa mine jos, atunci cand uit sa revin la partea tare din mine. Imi ziceai multe insa pana la urma tot mai lasat balta. Si da am cazut adanc, dar dupa cum am zis, am invatat sa ma ridic.
Va veni ziua in care nimeni si nimic nu imi va putea aduce aminte de chipul tau! Te voi sterge lafel ca pe o greseala in desenul unui pictor. Asa incat nimeni sa nu isi mai deie seama de cicatricele din inima mea, care odata cu decizia ta sa pleci ai lasat in urma.
Va veni ziua cand "Pa-ul" meu va fi cu adevarat un "pa" - nu un "la revedere"!