Parca iti aud pasi, dar stiu ca e doar o iluzie! Nu pot sa respir, mi-e dor de zambetul tau! Si des ma intreb unde esti, ce faci, oare iti mai aduci aminte de mine. In timp ce eu traiesc in amintirea ta - Ti-e nici-o secunda nu ti-o fost greu.
Vreau sa ma dezleg de tine, sa fug departe de tot ce ne-a legat intro zi, sa fug de amintirea ta, sa fug in bratele altcuiva. Insa nu pot, deoarece bratele mele nu pot strange pe nimeni altu in brate.
Parca furtuna din mine nu se mai termina, si vantul bate mult mai tare ca inainte, sau probabil totul este lafel numa puterile mele scad din zi in zi mai mult! Fiindca si puterile mele au limita.
Am spus ca te voi astepta pana la nesfarsit, insa atunci cuvintul „totdeauna“ il cunoseteam doar in legatura cu numele tau. Am vazut cum este sa te am langa mine, si sa simt cum e sa fiu fara tine! Si se pare ca sunt intr-o cusca mica, inchisa. Si doar apropierea ta, e cheia lacatului.
Nu te pot uita, nicidecum, oricat ma-si stradui sa sterg totul ce are legatura cu numele tau. Dar cu cat incerc mai mult, cu cat incep sa fiu si mai dependent de tine!
Nici decum nu o sa inteleg de ce destinul meu ma taraie prin noroi