Totul sa schimbat, nimic nu mai este la fel. Nici macar zambetul nu este acelasi. Te-ai inchis complet fata de mine. Nici sa intru in holul inimi tale nu-mi permiti, chiar daca eram singura care ti-a vazut si camaruta ascunsa de lume. Si e trist. E trist cand vad cum doua persoane se pot indeparta in modul cum am facut-o noi. E trist, caci nu inteleg ce-i foloseste omului sa ridice pe-o persoana la culme, sa-i ofere sperante desarte, sa o faca fericita incat sa se aude prin vorbirea ei cum rade inima. Iar la final, persoana acea sa-i distruga toate visele.
Defapt este greseala mea, pentru ca eu ti-am spus ca-mi am sentimentele in control. Si intr-adevar era asa. Insa m-am inselat, nu a trebuit decat o secunda sa pierd controlul. Eu niciodata nu ti-am spus ce simt cu adevarat. Iar atunci cand aveam posibilitatea, am negat tot. Si cateodata imi pare asa rau ca nu am avut curajul sa-mi deschid gura.
Cele mai dureroase lacrimi nu sunt cele care cad din ochii, si iti acopera chipul. Ci sunt cele care zac in inima arzand-o, cele care picura din inima si iti ineaca sufletul.
Ai observat vreodata ca intotdeauna dupa o perioada de tristete si lacrimi urmeaza impliniri si bucurii, iar dupa un timp de fericire intregul tau univers se ravaseste cu o dezamagire imensa? Ce legatura are confesiunea aceasta cu povestea mea? Eh bine, imi trece timpul si nu stiu ce sa fac. Imi era bine, dar simt cum zilnic te pierd tot mai mult, iar eu nu pot face nimic. Stau si ma uit cum incet imi dispare imaginea ta din fata. Tot mai defocalizata se face, pana cand vad doar niste umbre, in care te recunosc doar prin trasaturile fetei tale, deoarece te-as recunoaste si in intuneric prin ritmul in care respiri si modul in care taci.
Mereu am daruit oamenilor gresiti, piesa corecta din mine. Insa poate ca nu esti persoana gresita numai cu 8 luni prea tarziu. Nu e singrul lucru. Stii, am ajuns in punctul ala, in care numai un nou inceput ma mai poate salva. Si este foarte greu. E foarte greu. Sa renunt la tot. Dar, n-am ce sa fac. Este singura cale. Si partea rea e ca nu stiu daca se merita. Dar ce sa zic eu? Este totul destul de prost, numai lucrurile bune se pot intampla, numai daca vrei, daca vrei sa o iei de la capat. Ce pot spune ca ce-a mai grea parte e atunci cand trebuie sa alegi intre a renunta sau a incerca si mai mult.
Nu stiu daca intr-o buna zi vei dori sa dai timpul inapoi, iar noi sa fim ca la inceput. Poate ca vrei sa ai sansa sa alegi drumul celalalt. Nu ti-o doresc, dar nu uita. Tu ai ales sa renunt, nu eu!
Daca vei crede ca dragostea se imparte la trei, crede. Probabil doar vei crede. Daca intr-o buna zi vei dori sa alegi intre mine si ea, alege-o pe ea. Pentru ca barbatul meu nu va alege.