Niciodata nu am lasat pe un baiat sa aiba parte la ce-a ce gandesc eu in ascuns, dar cred ca tu merti sa afli ce-a ce gandesc despre tine, sau despre mine. Imi pare rau pentru ce-a ce am ajuns sa fim.
Decizile mele au fost sa nu ma mai indragostesc. Sa nu mai pun suflet si sa nu-mi mai pese asa repede de cineva! Pentru ca m-am saturat chinuindu-ma sa uit pe cineva, atunci cand alti deabea ce isi aduc aminte ca exist. Pentru ca incet cu incet ma disturg pe mine singura, crezand in marea iubire, care nici in filme nu mai exista. Insa vad ca fac totul gresit. Uitandu-ma la tine imi dau seama ca niciodata n-am avut intensia sa simt ce-a ce simt cu tine acuma. Dar uite ca ne aflam chiar in mijlocul Intamplarii acestea, fara sa ne fi data seama! Dar Doamne ador momentul, secundele inainte ca buzele mele sa le atinga pe ale tale, si simt ca imi pierd mintile.
Si totusi, gandurile tale tot ale ei sunt, iar eu sunt doar o placere de-a ta sau direcut spus "amanta". Si intradevar, la inceput chiar mi-a placut rolul ei, insa esti prost ca m-ai facut sa cred altceva. Sa cred ca e mai mult decat "doar o amanta" sau "placerile tale" - atunci cand te uiti in ochii mei! Si eu de proasta ce sunt, mai si cred. Nu neaparat iubire sau chesti complicate, dar in ciuda aparentelor, ceva mai mult decat simple momente de placere. Deoarece am fi amandoi mincinosi daca am nega faptul ca intodeauna am fost mai mult decat simpli prieteni.
Si nu, chiar nu sunt geloasa pe ea. Sunt geloasa pe tine. Pe gandirea ta, pentru ca niciodata nu am avut parte in "a incerca imposibilul impreuna", precum tu mi-ai spus. Niciodata nu am avut parte de baiatul acela care sa-i pese de fata pana la sfarsit. Si poate a fost doar speranta sau doar visul unei copil cretin pe care il port zilnic cu mine, ca lui (si aici nu ma refer la tine personal) sa i pese macar jumatate din cat imi pasa mie de el. Sau cel putin sa i fie greu sa renunte asa usor la mine, pentru ca pana la urma fiecare dobitoc sa jucat cu sentimentele mele, in timp ce eu i-am dat tot ce aveam eu mai bun. Mereu am lasat dela mine doar ca sa fie bine, l-am respectat, l-am apreciat si l-am iubit pentru ca da, totusi cred ca exista dragoste la prima vedere si toate porcariile acestea. Si daca a-si stii cum sa il scot pe el din inima. Daca-as stii sa uit zambetul lui, jur ca las uita! Si daca ar exista un burete sa stearga putinele noastre amintiri, care totusi sunt asa de puternice asupra vietii mele, mi-as celtui toate economiile pe el. Eh, bine imi mere mai bine acuma, dar sunt om si am momente unde parca imi aduc aminte de orice cuvint, de orice promisiune spus-a de gura lui! Dar am invatat ca toate, si aici ma refer la chiar toate, lucruri trec. Chiar si acelea frumoase, si incet ma invat cu gandul ca pentru el eram doar un capitol mic si neinportant in viata. In timp ce eu imi scri-am tot viitorul alaturi de el.
Stau si ma gandesc ce iti pot spune sa ma intelegi, insa pot sa scriu serii la rand fara sa intelegi macar un cuvint din ce-a ce scriu. Pentru ca nici eu nu inteleg ce se intampla cu mine. Si baiul ce era defapt sambata nu era neaparat gelozie - dupa cum am spus mai sus - sau poate ca era si asa ceva intre, dar in orice caz eram nervoasa pe tine sau sincera sa fiu pe mine. Pentru ca nu tu esti prost ci eu sunt proasta, fiindca cred mereu ca eu sunt lafel de importanta pentru cineva. Ca va fi bine totul atunci cand nimic nu va deveni bine! Pentru ca credeam ca sunt speciala, cand defapt ma asemanam cu oarecare alta fata - naiva si prostuta!
Nu stiu daca ma mint, repetandu-mi ca nu o sa ma indragostesc ori ca sunt indragostita de tine. Dar nu vreau sa iti dau sentimentul ca poate sunt. Fiindca pana acuma mereu am stiut daca sunt indragostita sau nu, dar in momentele acestea sunt asa de confuza, incat nici nu stiu ce este adevarat si ce este o minciuna!
Si sa sti ca nu stiu daca minti cand crezi ca ti la ea asa de mult. Poate ca chiar ai facut-o, dar e banala idea fiindca daca cu adevarat ai ceva pentru cineva nu poti sa saruti alta fata cu atata sensibilitate!
Si sa sti ca lasa urme asa ceva..
Decizile mele au fost sa nu ma mai indragostesc. Sa nu mai pun suflet si sa nu-mi mai pese asa repede de cineva! Pentru ca m-am saturat chinuindu-ma sa uit pe cineva, atunci cand alti deabea ce isi aduc aminte ca exist. Pentru ca incet cu incet ma disturg pe mine singura, crezand in marea iubire, care nici in filme nu mai exista. Insa vad ca fac totul gresit. Uitandu-ma la tine imi dau seama ca niciodata n-am avut intensia sa simt ce-a ce simt cu tine acuma. Dar uite ca ne aflam chiar in mijlocul Intamplarii acestea, fara sa ne fi data seama! Dar Doamne ador momentul, secundele inainte ca buzele mele sa le atinga pe ale tale, si simt ca imi pierd mintile.
Si totusi, gandurile tale tot ale ei sunt, iar eu sunt doar o placere de-a ta sau direcut spus "amanta". Si intradevar, la inceput chiar mi-a placut rolul ei, insa esti prost ca m-ai facut sa cred altceva. Sa cred ca e mai mult decat "doar o amanta" sau "placerile tale" - atunci cand te uiti in ochii mei! Si eu de proasta ce sunt, mai si cred. Nu neaparat iubire sau chesti complicate, dar in ciuda aparentelor, ceva mai mult decat simple momente de placere. Deoarece am fi amandoi mincinosi daca am nega faptul ca intodeauna am fost mai mult decat simpli prieteni.
Si nu, chiar nu sunt geloasa pe ea. Sunt geloasa pe tine. Pe gandirea ta, pentru ca niciodata nu am avut parte in "a incerca imposibilul impreuna", precum tu mi-ai spus. Niciodata nu am avut parte de baiatul acela care sa-i pese de fata pana la sfarsit. Si poate a fost doar speranta sau doar visul unei copil cretin pe care il port zilnic cu mine, ca lui (si aici nu ma refer la tine personal) sa i pese macar jumatate din cat imi pasa mie de el. Sau cel putin sa i fie greu sa renunte asa usor la mine, pentru ca pana la urma fiecare dobitoc sa jucat cu sentimentele mele, in timp ce eu i-am dat tot ce aveam eu mai bun. Mereu am lasat dela mine doar ca sa fie bine, l-am respectat, l-am apreciat si l-am iubit pentru ca da, totusi cred ca exista dragoste la prima vedere si toate porcariile acestea. Si daca a-si stii cum sa il scot pe el din inima. Daca-as stii sa uit zambetul lui, jur ca las uita! Si daca ar exista un burete sa stearga putinele noastre amintiri, care totusi sunt asa de puternice asupra vietii mele, mi-as celtui toate economiile pe el. Eh, bine imi mere mai bine acuma, dar sunt om si am momente unde parca imi aduc aminte de orice cuvint, de orice promisiune spus-a de gura lui! Dar am invatat ca toate, si aici ma refer la chiar toate, lucruri trec. Chiar si acelea frumoase, si incet ma invat cu gandul ca pentru el eram doar un capitol mic si neinportant in viata. In timp ce eu imi scri-am tot viitorul alaturi de el.
Stau si ma gandesc ce iti pot spune sa ma intelegi, insa pot sa scriu serii la rand fara sa intelegi macar un cuvint din ce-a ce scriu. Pentru ca nici eu nu inteleg ce se intampla cu mine. Si baiul ce era defapt sambata nu era neaparat gelozie - dupa cum am spus mai sus - sau poate ca era si asa ceva intre, dar in orice caz eram nervoasa pe tine sau sincera sa fiu pe mine. Pentru ca nu tu esti prost ci eu sunt proasta, fiindca cred mereu ca eu sunt lafel de importanta pentru cineva. Ca va fi bine totul atunci cand nimic nu va deveni bine! Pentru ca credeam ca sunt speciala, cand defapt ma asemanam cu oarecare alta fata - naiva si prostuta!
Nu stiu daca ma mint, repetandu-mi ca nu o sa ma indragostesc ori ca sunt indragostita de tine. Dar nu vreau sa iti dau sentimentul ca poate sunt. Fiindca pana acuma mereu am stiut daca sunt indragostita sau nu, dar in momentele acestea sunt asa de confuza, incat nici nu stiu ce este adevarat si ce este o minciuna!
Si sa sti ca nu stiu daca minti cand crezi ca ti la ea asa de mult. Poate ca chiar ai facut-o, dar e banala idea fiindca daca cu adevarat ai ceva pentru cineva nu poti sa saruti alta fata cu atata sensibilitate!
Si sa sti ca lasa urme asa ceva..